Recunosc ca sunt imperfect…

“Dumnezeu şi-a demonstrat dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Christos a murit pentru noi.” Romani 5:8

Acest verset ne spune că Iisus Christos a murit pentru noi chiar dacă noi suntem păcătoşi. Cele mai frumoase cuvinte din lume – “chiar dacă”. El a murit pentru mine chiar dacă eu sunt încă departe de El, rebel şi răzvrătit.

Ar trebui să ne iubim partenerii de viaţă în acelaşi fel în care suntem noi iubiţi de Dumnezeu. Trebuie să-i iubim chiar dacă nu sunt perfecţi şi fac greşeli şi păcate. Şi cum să facem lucrul acesta? Gândindu-ne la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.

Cele mai multe cupluri trec prin diferite etape ale vieţuirii împreună înainte de a ajunge la capacitatea de iubi cu adevărat o altă persoană imperfectă. Este nevoie de ceva timp până să ajungi să te opreşti să mai incerci să îl schimbi pe celălalt şi să alegi să-l accepţi aşa cum este chiar dacă ambii suntem încă păcătoşi.

Tu în ce stadiu eşti?

Etapa romantică: partenerul de viaţă ţi se pare a fi perfect, tot ceea ce ai nevoie.

Etapa negocierilor: partenerul de viaţă nu este perfect şi tu te vei schimba doar dacă celălalt se va schimba.

Etapa constrângerii: partenerul de viaţă trebuie să se schimbe fie că vrea, fie că nu vrea.

Etapa disperării: renunţi să mai încerci să-l schimbi pe celălalt pentru că acesta/aceasta nu se va schimba niciodată.

Etapa romantismului realist: ai ajuns la momentul în care poţi aplica Romani 5:8 şi să-ţi iubeşti partenerul de viaţă, care îşi recunoaşte propriile defecte. Această etapă a căsătoriei poate fi exprimată ca un jurământ în felul următor:

“Vreau să fii soţia mea cu deplină cunoaştere că uneori mă vei dezamăgii şi mă vei răni. Dar în ciuda tuturor neputinţelor şi greşelilor, mă angajez să te iubesc. Voi putea face lucrul acesta pentru şi eu am fost acceptat aşa cum sunt de Iisus Christos, care m-a iubit şi a murit pentru mine chiar dacă eram încă păcătos.”

În ce fel poţi arăta dragoste necondiţionată partenerului de viaţă?

Tată ceresc, adu-mi aminte mereu că dragostea adevărat este un angajament necondiţionat faţă de o persoană nedesăvârşită, imperfectă!

Asa cum sunt

“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?” Matei 7:3

Fiecare dintre noi creştem în familii diferite cu obiceiuri diferite. Suntem diferiţi şi ne dezvoltăm diferit. Unii apreciază rutina şi programul. Alţii preferă un program mai lejer sau mai puţin strict.

Datorită unor astfel de diferenţe, când cei doi se căsătoresc, au probleme de asteptări. De exemplu, ea pregăteşte masa sigură că el va fi acasa fix la ora la care este programată masa. Va intra în casă, va îmbrăţisa copiii şi soţia, se va spăla pe mâini si se va aseza la masa. Dar de cele mai multe ori, atât de des încât nici nu mai poate ţine socoteala, sfârseşte supărată, vizibil de departe şi cu mâncarea rece pe masă în asteptarea soţului.

De cele mai multe ori când ni se întâmpla astfel de lucru, reacţia noastră nu este foarte plăcută. De fapt, suntem destul de intoleranţi. Percepem diferenţa dintre noi ca fiind o lipsă de apreciere pentru ceea ce facem, ceea ce pare a fi de neacceptat. Dar Dumnezeu, ca întotdeauna, ne arată că nu este problema celuilalt. În modul caracteristic, linistit, ne spune: “Nu cumva intoleranţa aceasta a ta este de fapt barna din ochiul tău? Nu te îngrijora de paiul lui. Lipsa ta de acceptarea a diferenţei dintre tine şi celălalt este parte a conflictului dintre voi.”

Cu sigurantă ca soţia va avea nevoie in continuare sa fie anuntata despre venirea acasa a soţului si va avea nevoie din cand in cand câte un mulţumesc pentru intelegere, dar fiecare intarziere nu este altceva decat un moment in care sa-ti aduci aminte să-l accepti pe celălalt asa cum este mai mult decat sa incerci sa-l schimbi pentru a fi ca tine.

Ce schimbări incearcă Dumnezeu să facă în tine, folosindu-se de diferentele dintre tine si partenerul tău ca unelte?

Doamne, ajută-ne să acceptăm pe cei de lângă noi aşa cum sunt, concentrându-ne mai mult asupra schimbărilor de care avem noi nevoie!

Acceptarea vine de sub … pom.

Zacheu, dă-te jos repede pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!

 

Zacheu, un vameş urât de toţi, trădător al poporului şi un hoţ – cu siguranţă ridiculizat şi atacat pentru păcatele sale – stătea căţărat într-un copac, singur şi curios să-l vadă bine pe acest “Mesia”. Era sigur că Iisus nu-l va vedea.

Ce minune chemarea lui Iisus pentru acest om!

Iisus s-a invitat la masă, una din cele mai intime intâlniri sociale în vremea aceea. Era o ofertă pentru Zacheu. În ciuda greşelilor lui, Iisus i-a oferit compasiune, tovărăşie şi acceptare. Este interesat de văzut ceea ce nu a făcut Iisus în ziua aceea: nu a criticat comportamentului vameşului, nu a arătat cu degetul lucrurile pe care le făcea greşit şi nici nu i-a dat sfaturi preţioase. Nu i-a adus aminte lui Zacheu ce trebuie să facă şi nici nu l-a criticat pentru că nu a fost mai responsabil. Nu i-a citat din Scriptură şi nici nu l-a comparat cu alţi vameşi din oraş. Nu a încercat să-l manipuleze pentru a-l face să se schimbe. Şi lista poate continua…

Să facem şi noi la fel astăzi cu cei din casa noastră şi mai ales cu partenerii noştri. Cu siguranţă aceştia vor greşi. Când lucrul acesta se va întâmpla, să ne reţinem impulsul de a critica sau da sfaturi. Ci să spunem mai degrabă cuvinte tandre şi bune decât să comparăm sau să judecăm. A fi ca Iisus Christos înseamnă să invităm pe cei de lângă noi să fim apropiaţi.

Să răspundem astăzi cu cuvinte şi fapte care să-l invite pe celălalt să coboare din pom. La urma urmei, este destul de incomod acolo! Şi te cuprinde un sentiment de singurătate….

Doamne, adu-mi aminte să privesc şi să fac ca Tine atunci când răspund greşelilor altora!

 

Ce poţi face astăzi să înlocuieşti critica, comparaţia, nemulţumirea cu cuvinte de dragoste şi acceptare necondiţionată?