octombrie 29, 2009 de andreimarius
“Aşadar, acceptaţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a acceptat şi Christos, pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu!” Romani 15:7 NIV
Suntem atât de diferiţi unii de ceilalţi. Unii sunt mai lenţi şi tind să se lase purtaţi de val, în timp ce alţii sunt foarte punctuali, chiar până la punctul în care să devenim obsedaţi cu privire la timp. Unii sunt flexibili – uneori neatenţi la detalii – în timp ce alţii sunt perfecţionişti. Unii sunt tăcuţi şi rezervaţi în timp ce alţii sunt deschişi şi în mijlocul atenţiei tot timpul.
Când viaţa devine stresantă, diferenţele dintre noi ne fac să părem nerăbdători sau nepăsători , cicălitori sau indiferenţi, zgomotoşi sau tăcuţi. Uneori aceste diferente sunt dificil de acceptat.
Am înţeles insa faptul ca acceptarea nu inseamna scuzarea comportamentului celuilalt. Ci pur si simplu inseamna sa privesti mai profund decat sa te limitezi la a privi la faptele cuiva pentru a vedea valoarea adevarata a acelei persoane, asa cum si Dumnezeu face cu mine atunci cand vede pacatele mele. Iisus Christos a privit dincolo de egoismul si lacomia lui Zacheu si i-a oferit bunătate și prietenie. Iisus a făcut deosebire între impulsivitatea, trădarea lui Petru şi valoarea sa. Christos a vorbit cu femeia de la fântână, o femeie care a trăit ani la rândul în păcat şi i-a oferit eliberarea pentru că El a văzut nevoia ei pentru dragoste necondiţională.
Am fost vreodată egoisti sau lacomi în familie? Cu părere de rău, trebuie să recunoastem că da! Tu ai fost? Cu siguranţă că nu am acordat toată atenţia şi am furat bucuria celor dragi uneori. Am făcut lucruri fără să ne gândim sau am vorbit fără să fim atenţi? Sigur! Le-am trădat încrederea? Da!
Şi în ciuda acestor imperfecţiuni şi păcate, Dumnezeu încă mă acceptă şi îmi oferă bunătate şi compasiune.
Uitându-ne dincolo de ceea ce fac cei dragi, recunoştinţa noastră pentru ei ca parteneri speciali şi dragi continuă să crească. Dar aceasta se va putea face doar dacă eu îmi aduc aminte de modul în care m-a acceptat Christos pe mine în ciuda tuturor greşelilor mele.
În ce fel poţi să-ţi aduci aminte mereu de adevărata valoare a partenerului tău, în ciuda imperfecţiunilor sale?
Doamne, fie ca recunoştinta noastră faţă de acceptarea Ta necondiţionată faţă de noi să ne dea astăzi bucuria de a ne iubi partenerii de viaţă!
Postat in Devotional, Familie, Interes public, Pastoral | Etichetat Acceptare, Devotional, Dragoste, Familie | Lasă un comentariu »
octombrie 28, 2009 de andreimarius
“Acceptaţi-vă unii pe alţii…” Romani 15:7 NIV
Capacitatea mea de a arăta acceptare faţă de celălat este direct proporţională cu profunzimea cunoaşterii dragostei lui Dumnezeu şi acceptarea lui Iisus Christos. Dacă eu vreau să-mi accept soţia aşa cum şi Christos m-a primit pe mine, atunci trebuie să înţeleg dragostea minunată a lui Christos pentru mine.
Dumnezeu a decis deliberat, voluntar, să permită ca Iisus Christos să moară în locul meu. Nu a fost un lucru uşor sau convenabil pentru El. A fost o alegere care a demonstrat importanţa relaţiei dintre Tatăl meu ceresc şi mine, copilul Său. Iisus Christos a preluat iniţiativa atunci când a venit ” să caute ce era pierdut” (Luca 19:10). Nu m-a aşteptat să mă comport cum ar fi trebuit. Ci mai degrabă, El privit dincolo de faptele şi păcatele mele şi m-a acceptat aşa cum sunt. Această acceptare este necondiţionată şi nelimitată. Nu pot face nimic să o capăt sau să o pierd. Şi sunt tare fericit că este aşa!
Dumnezeu şi-a demonstrat dragostea şi acceptarea necondiţionată atunci când, privind dincolo de greşelile mele, a văzut nevoia mea. Nu mi-a scuzat păcatul, dar a dat ce a avut mai bun pentru a mă scoate de acolo.
Acest tip de atitudine, “a privi dincolo”, ajută şi familia să funcţioneze. Am învătat lucru acesta de la sotia mea.
Acceptarea partenerului în acelaşi fel în care şi Iisus ne-a acceptat înseamnă să alegi. Nu va fi nici uşor şi nici convenabil. Va înseamna să iei iniţiativa în probleme dificile. Va înseamna să fii primul care spune: “te iubesc”. Va însemna să nu aştepti să vezi schimbările pentru a-i spune cât de fericit/fericită eşti că sunteţi împreună.
Acceptarea necondiţionată a partenerului de viaţă înseamnă să priveşti dincolo de diferenţe, neînţelegeri sau certuri. Înseamnă să priveşti dincolo de supărare, greşeli personale sau sensibilităţi. Să priveşti chiar dincolo de ceea ce a făcut greşit sau a păcătuit – nu scuzi aceste lucruri – dar să vezi dincolo de ele, în ciuda lor.
În ce fel poţi arăta astăzi şi în fiecare zi dragoste necondiţionată faţă de partenerul tău?
Postat in Devotional, Familie, Interes public, Pastoral | Etichetat Devotional, Dragoste, Familie, Relatii | Lasă un comentariu »
