“Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre bine acestuia, pentru zidirea lui…” Romani 15:2

Prea multe persoane trăiesc ani de zile distrugându-se unul pe altul in cadrul familiei. Si nu o fac insultându-se unul pe altul grosolan, ci de cele mai multe ori o fac prin modalități mult mai subtile. Folosind mici glume cu 50% adevăr, punându-se unul pe altul in situații penibile sau amintind de momente stânjenitoare. Vorbesc unul despre celălalt folosind un ton cu subinteles sau ignoram părerea celuilalt ca și cum ar fi un … ignorant (ca sa nu folosim alti termeni mai greu de digerat).

Cred ca ar trebui să ne evaluam modul în care vorbim unii cu alții. Pasajul din Romani este demn de luat in seamă. Pavel spune bisericii din Roma că nu trebuie doar să-i tolerăm pe ceilalți, ci să-i ajutăm să crească. Acesta este planul lui Dumnezeu.

Cei mai mulți dintre noi credem că suntem maturi atunci când reusim să invățăm să ne tolerăm unii pe alții, privind cu ingăduință unele din manifestările celuilalt. Si ne simțim mândri când reușim. Dar se pare că nu este suficient.

Dumnezeu vrea ca noi să căutăm modalități prin care să-l ajutăm pe cel de lângă noi să crească, să se maturizeze și să-l apreciem pentru incercările si eforturile pe care le face. Dumnezeu ne vrea implicați în creșterea celuilalt, încurajând și susținând. Aceasta nu înseamnă că treaba mea este să-l fac să se schimbe, ci să fiu mult mai sensibil la ceea ce se întâmplă cu celălalt.

Când se întâmplă acest lucru, în casele noastre va fi armonie, nu tensiune. În loc de durere, va fi vindecare. Si mai ales, nu va fi frică, ci fericire!

În ce fel poți să-l ajuți pe cel de langă tine să crească spiritual si emoțional?

Doamne, ajută-mă nu doar să tolerez pe cel de lângă mine, ci să-l ajut să crească!